نص وثيقة المحكمة
Dosarul nr. 2ra-185/18
Prima instanţă: Judecătoria Orhei, sediul Rezina, judecător – I. Negreanu Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău, judecători – L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Daşchevici
DECIZIE
06 februarie 2019 mun. Chişinău
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Oleg Sternioală, Judecătorii Mariana Pitic, Tamara Chişca-Doneva, Victor Burduh, Svetlana Filincova
examinând recursul declarat de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul avocatului Octavian Grossu, în cauza civilă la cererea înaintată de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL către Alexandru Zaricinîi cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Chişinău, prin care a fost admis apelul declarat de Alexandru Zaricinîi, prin intermediul avocatului Tatiana Guțu, fiind casată integral hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, și adoptată o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a fost scoasă de pe rol, c o n s t a t ă: La 14 iunie 2017, ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a înaintat o cerere de chemare în judecată către Alexandru Zaricinîi cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalităţii de întârziere şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 19 mai 2016, între ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, în calitate de vânzător, şi Alexandru Zaricinîi, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect predarea dreptului de proprietate asupra combustibilului (motorină) din partea vânzătorului şi obligaţia cumpărătorului de a achita lunar costul mărfii preluate de la staţiile PECO ale reclamantului. Drept dovadă a transmiterii de către compania ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL în folosul pârâtului a carburanţilor în suma totală de 18 994,83 USD, servesc listele de transmitere în proprietate a motorinei „ДТ 4” în volum total de 42 260 litri, pentru perioada 01 noiembrie - 31 decembrie 2016, toate fiind semnate în modul corespunzător de către pârât. Reclamantul a remarcat că în conformitate cu prevederile pct. 4.1 al contractului de vânzare-cumpărare din 19 mai 2016, achitarea mărfii furnizate în 1
baza prezentului contract se efectuează lunar prin încasarea numerarului în casa întreprinderii nu mai târziu de data de 10 a lunii imediat următoare lunii în care a fost transmisă marfa. Însă, contrar angajamentelor asumate, precum şi în pofida termenelor de plată convenite, Alexandru Zaricinîi nu a executat în modul corespunzător rambursarea datoriei debitoriale nominalizate. Totodată, părţile au estimat anticipat prejudiciul creditorului ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL în caz de neachitare la timp a mărfii livrate, sub forma sancţiunii pecuniare de întârziere – penalitate în cuantum de 0,5% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere. În pofida numeroaselor încercări din partea reclamantului de a soluţiona situaţia nefavorabilă creată de pârâtul Alexandru Zaricinîi, pe cale amiabilă extrajudiciară, inclusiv prin negocierea modului de rambursare a datoriei, expedierea somaţiei pe cale extrajudiciară cu invocarea recurgerii eventuale la procedura de încasare silită a datoriei prin adresarea în instanţa de judecată, totuşi până la momentul de faţă rambursarea sumelor datorate nu a avut loc. Astfel, începând cu luna februarie 2017, pârâtul nu s-a mai prezentat pentru a efectua achitările pentru marfa de care a beneficiat real şl efectiv, precum şi nu este de găsit, fapt ce se confirmă prin plicurile poştale restituite expeditorului cu adeverinţele însoţitoare de neînmânare a expedierilor poştale. Reclamantul a menţionat că circumstanţele respective denotă o atitudine inacceptabilă faţă de executarea obligaţiilor asumate, precum şi relevă un caz evident de încălcare gravă de către pârât a tuturor obiceiurilor şi regulilor de afaceri existente. Totodată a atras atenţia instanţei asupra faptului că la încheierea contractului şi primirea mărfii, pârâtul a indus în eroare compania furnizorului, fapt confirmat doar după primirea informaţiei de la ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „REGISTRU”, potrivit cărora reiese că pârâtul îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova, unde are înregistrate bunuri, şi prin prezentarea actelor care confirmă identitatea acestuia, paşaportul Republicii Moldoveneşti Transnistrene, iniţial a urmărit scopul de a se eschiva de la executarea obligaţiilor financiare. Astfel, reclamantul a solicitat încasarea din contul pârâtului Alexandru Zaricinîi în beneficiul reclamantului ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a datoriei de bază ce reiese din contractul de vânzare-cumpărare f/n din 19 mai 2016, în sumă de 18 994,83 USD, în valută naţională conform cursului oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la momentul executării hotărârii; a prejudiciului sub formă de dobândă de întârziere conform art. 585, 619 din Codul civil, pentru perioada de la 11 decembrie 2016 până la 23 februarie 2017 în sumă de 463,23 USD, precum şi pentru perioada de la 24 februarie 2017 până la 18 aprilie 2017, în sumă de 393,42 USD, iar în total în contul dobânzii de întârziere suma în mărime de 856,65 USD în valuta naţională conform cursului oficial stabilit de BNM la momentul executării hotărârii; a prejudiciului sub formă de penalitate de întârziere conform pct. 4.1, 7.3 al Contractului de vânzare-cumpărare f/n din 19 mai 2016, pentru neexecutarea obligaţiilor de plată pentru perioada de la 11 decembrie 2016 până la 23 februarie 2017 în sumă de 6 038,62 USD, precum şi pentru perioada de la 24 februarie 2017 până la 18 aprilie 2107 în sumă de 5 128,60 USD, iar în total în contul penalităţii de întârziere suma de 11 167,22 USD, în valuta naţională conform cursului oficial stabilit de BNM la momentul executării hotărârii, cât şi
2
recuperarea din contul pârâtului Alexandru Zaricinîi a taxei de stat, achitată de reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă totală de 17 954 lei. Prin hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, cererea de chemare în judecată a fost admisă integral şi s-a dispus încasarea din contul lui Alexandru Zaricinîi în beneficiul ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a datoriei contractuale în mărime de 18 994,83 USD, a penalităţii în mărime de 11 167,22 USD, a dobânzii de întârziere în mărime de 856,65 USD, iar în total s-a încasat suma de 31 018,7 USD în valută naţională, conform cursului oficial stabilit de BNM la momentul executării hotărârii, precum şi a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 17 954 lei şi a cheltuielilor suportate pentru asigurarea acţiunii în sumă de 3 107,45 lei. Prin decizia din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Chişinău, a fost admis apelul declarat de Alexandru Zaricinîi, prin intermediul avocatului Tatiana Guțu, fiind casată integral hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, și adoptată o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a fost scoasă de pe rol, din motiv că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară. S-au încasat de la ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL în beneficiul lui Alexandru Zaricinîi cheltuielile de judecare a pricinii ce ţin de plata taxei de stat în ordine de apel în mărime de 13 465 (treisprezece mii patru sute şaizeci şi cinci) lei, 50 (cincizeci) bani. Pentru a decide astfel, instanţa de apel a ajuns la concluzia că, din pct. 9 (9.1- 9.2) al contractului din 19 mai 2016, încheiat între compania ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, în calitate de vânzător, şi Zaricinîi Alexandru, în calitate de cumpărător, rezultă că ambele părţi vor depune efort ca neînţelegerile apărute în Contractul respectiv, să fie rezolvate pe calea convorbirilor. În cazul cînd nu va fi posibil ca neînţelegerile respective să fie rezolvate pe calea convorbirilor, toate disputele urmează să fie soluţionate de Judecătoria de Arbitraj al Republicii Moldoveneşti Nistrene. Dat fiind faptul că apelantul şi-a exteriorizat, în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, voinţa de apelare la arbitraj, conform convenţiei de arbitraj existente, Colegiul a conchis că în speţă se întrunesc temeiurile legale instituite de art. 267 lit. e) din Codul de procedură civilă, coroborate corespunzător cu dispoziţiile art. 9 al Legii cu privire la arbitraj (aplicabilă prioritar, ca fiind o normă specială, faţă de sintagmele utilizate de norma generală expusă la art. 267 lit. e) din Codul de procedură civilă, conform art. 6 alin. (3) al Legii privind actele legislative), pentru scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol în contextul în care solicitarea dată a venit din partea unei părţi în proces nu mai târziu de prima sa declaraţie asupra fondului litigiului. Or, din materialele dosarului rezultă că fondul cauzei a fost examinat în lipsa lui Alexandru Zaricinîi, care a solicitat amânarea şedinţei de judecată în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea în cauză. Or, în contextul în care art. 9 alin. (1) al Legii cu privire la arbitraj, nu vizează expres care anume parte poate invoca convenţia de arbitraj pentru aplicarea normelor corespunzătoare, Colegiul a conchis că invocarea acesteia de către apelant (pârât), în contextul lipsei vreunor temeiuri legale de a constata convenţia dată ca fiind nulă, nevalabilă sau nesusceptibilă de executare, dispoziţiile normei
3
indicate, coroborate cu art. 267 lit. e) din Codul de procedură civilă, se impune în speţă. Prin urmare, instanţa de apel a decis că pe marginea prezentei pricini nu a fost respectată procedura prevăzută prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară. La 29 noiembrie 2018, ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul avocatului Octavian Grossu, a contestat cu recurs decizia din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Chişinău, solicitând casarea acesteia şi menţinerea hotărârii din 06 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina. În motivarea recursului a invocat faptul că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanţii la proces, iar concluziile instanţei sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Potrivit recurentului, Curtea de Apel Chişinău nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate de către părţi, astfel motivul reţinerii spre soluţionare a cauzei de către prima instanţă a rămas fără apreciere juridică. La 16 ianuarie 2019, Alexandru Zaricinîi, reprezentat de avocatul Tatiana Guţu, a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunțată la 27 septembrie 2018, fiind expediată participanţilor la proces la 01 noiembrie 2018 (f.d. 127), şi recepţionată de recurent la 05 noiembrie 2018 (f.d. 136). Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Chişinău a fost înregistrat la 29 noiembrie 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen. Prin încheierea din 23 ianuarie 2019 a Completului Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, recursul declarat de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul avocatului Octavian Grossu, a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material şi procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul
4
declarat de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul avocatului Octavian Grossu, şi va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită cauza spre rejudecare în instanţa de apel o singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în urma examinării recursului, instanţa de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie. Instanţa de recurs constată că, ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a înaintat o cerere de chemare în judecată către Alexandru Zaricinîi cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalităţii de întârziere şi compensarea cheltuielilor de judecată. Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a admis integral cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă. Prin decizia din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Chişinău, a fost admis apelul declarat de Alexandru Zaricinîi, prin intermediul avocatului Tatiana Guțu, fiind casată integral hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, și adoptată o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a fost scoasă de pe rol, din motiv că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară. S-au încasat de la ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL în beneficiul lui Alexandru Zaricinîi cheltuielile de judecare a pricinii ce ţin de plata taxei de stat în ordine de apel în mărime de 13 465 (treisprezece mii patru sute şaizeci şi cinci) lei, 50 (cincizeci) bani. Examinând materialele cauzei, Colegiul constată că instanţa de apel a examinat cererea de apel superficial, fără să dea o apreciere tuturor circumstanţelor cauzei şi probelor anexate la materialele cauzei, care sunt importante pentru soluţionarea justă a litigiului, precum şi concluziile instanţei sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, soluţia fiind una eronată. În contextul prevederilor art. 373 din Codul de procedură civilă, instanța de apel era obligată în limitele apelului să verifice circumstanțele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, să aprecieze probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Colegiul precizează că soluția adoptată de către instanța de apel este bazată pe interpretarea eronată a normelor de procedură, şi anume a prevederilor art. 267 lit. e) din Codul de procedură civilă. Astfel, în conformitate cu art. 267 lit. e) din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care există o convenţie de arbitraj prin care părţile decid să soluţioneze litigiul pe cale arbitrală, iar pârâtul în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare a ridicat obiecţii împotriva soluţionării litigiului în judecată.
5
Totodată, art. 9 alin. (1)-(4) al Legii nr. 23-XVI din 22.02.2008 cu privire la arbitraj, statuează că instanţa de judecată unde este intentată acţiunea privind litigiul care constituie obiectul unei convenţii de arbitraj, la solicitarea unei părţi făcută nu mai târziu de prima sa declaraţie asupra fondului litigiului, scoate cererea de pe rol şi trimite litigiul spre soluţionare în arbitraj, cu excepţia cazului în care instanţa de judecată constată că acea convenţie este nulă, nevalabilă sau nesusceptibilă de executare. Invocarea convenţiei de arbitraj la o etapă mai târzie a procedurii rămâne fără efect, cu excepţia cazului în care partea a avut un motiv legal de a nu o invoca şi a invocat-o imediat ce motivul a încetat să existe. În cazul în care părţile în proces au încheiat o convenţie de arbitraj şi una dintre ele o invocă în instanţă de judecată, aceasta din urmă îşi verifică competenţa. Instanţa va reţine spre soluţionare cauza dacă: a) pârâtul şi-a formulat apărarea în fond fără nici o rezervă, întemeiată pe convenţia de arbitraj; b) convenţia de arbitraj este lovită de nulitate, şi-a pierdut valabilitatea ori este nesusceptibilă de executare; c) arbitrajul nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului. În alte cazuri decât cele de la alin. (3), instanţa de judecată, la cererea uneia dintre părţi, îşi va declina competenţa dacă va constata existenţa unei convenţii de arbitraj. În caz de conflict de competenţă, hotărăşte instanţa de judecată ierarhic superioară. Reieşind din cele expuse, Colegiul conchide că instanţa de apel urma să respingă solicitarea apelantului cu privire la scoaterea de pe rol a acţiunii, dat fiind faptul că nu se întrunesc temeiurile cerute de lege în acest sens. Astfel, reieşind din materialele cauzei, Alexandru Zaricinîi a participat la şedinţele de judecată a primei instanţe, a fost reprezentat şi de un avocat în prezenta cauză, însă nu a invocat convenţia de arbitraj, din aceste considerente este inadmisibilă ridicarea obiecţiei împotriva soluţionării litigiului în instanţa de judecată la o etapă procedurală ulterioară, adică mai târziu de prima sa declaraţie asupra fondului litigiului. Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanţa de apel incorect a interpretat prevederile normelor de procedură, ajungând la concluzia că apelantul a făcut prima sa declaraţie abia în şedinţa de judecată a instanţei de apel, or, acesta a fost citat în toate şedinţele primei instanţe, a cunoscut despre examinarea litigiului în instanţa de judecată, având dreptul şi posibilitatea de a formula cereri şi demersuri. Ca urmare, instanța de recurs este în imposibilitate de a da o apreciere corectă şi justă cazului supus judecării în condițiile când instanța de apel a omis să se expună asupra fondului cauzei, dispunând scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată. Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanţa de apel urma să examineze litigiul în fond, să constate și elucideze pe deplin circumstanțele cauzei şi probele prezentate în cest sens, să le examineze şi să le dea o apreciere în cumul, reflectând în decizie motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe,
6
precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de celelalte, aşa cum prevede alin. (4) al art. 130 din Codul de procedură civilă. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a trimite prezenta cauză civilă spre rejudecare a fondului în instanţa de apel, în alt complet de judecată. La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să ţină cont de cele menționate, creând condiții obiective şi reale participanților la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală, reieşind din toate circumstanţele reale şi esenţiale ale pricinii. Având în vedere cele expuse şi în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție
d e c i d e: Se admite recursul declarat de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul avocatului Octavian Grossu. Se casează decizia din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL către Alexandru Zaricinîi cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, şi se remite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Preşedintele şedinţei, Judecătorul Oleg Sternioală,
Judecătorii Mariana Pitic,
Tamara Chişca-Doneva,
Victor Burduh,
Svetlana Filincova
7